» Dusmanii porumbeilor

Dusmanii Porumbeilor-Pasarile pradatoare

Tudorache Nicolae — Mon, 03 Aug 2009 03:00:57 +0000

Păsările de pradă.

In zborurile pe care porumbeii le efectuează pot fi atacaţi de ereţi, şoimi (Falco peregrinus), marii stăpani ai aerului, are brăzdează văzduhul permanent în unele regiuni de deal, munte sau zone împădurite.
Este imposibil de a împiedica pagubele produse de ele.
Vanătorii pot cate odată interveni pentru a le împuşca, deoarece ele produc pagube mari şi la vanat (iepuri, fazani, potarnichi, etc).
Şoimul este însă protejat de lege, ca şi alte răpitoare cu pene, care de mai mulţi ani erau pe cale de dispariţie.
Totuşi in ultimii ani se observă o înmulţire foarte mare a acestora, fapt care produce multe pierderi la porumbei.
Apreciez că fiecare columbofil trebuie să cunoască mai bine pe aceşti duşmani ai porumbeilor :

-ULIUL PORUMBAR (Astur palumbarius L.).
Iată cateva caracteristici, după care va putea să fie recunoscut.
Lărgimea aripilor întinse ating 110 cm.
Lungimea de la cioc la varful cozii cam 65 cm.
Ca la toate păsările răpitoare, femela e simţitor mai mare decat masculul.
Exemplarele adulte au pe spate o culoare ca ardezia, sură-cafenie-neagră, pe abdomen sunt albe, fiecare pană avand vărgi transversale cafenii-negre, care se împreunează în benzi ondulate de-a curmezişul pieptului şi al abdomenului.
Ciocul negru-suriu, pieliţa ciocului palid galbenă, picioarele golaşe sunt galbene, ochii deasemenea galbeni. Caracteristice sunt şi aripile relativ scurte şi late şi mai ales coada îngustă şi mai lungă decat la alte răpitoare.
Exemplarele tinere se deosebesc prin culoarea lor, pe spate sunt cafenii, pe părţi albi ruginii cu pete longitudinale, galbenul picioarelor şi al pieliţei ciocului este mai palid.
Cum înaintează în varstă se apropie de coloritul normal.
Aşa arată porumbarul văzut de aproape, sau cand îl avem în mană.
Dar trebuie să-l distingem şi cand este în depărtare în zbor.
Silueta porumbarului este cam asa : cu aripile lui cam late, scurte, nu atat de ascuţite ca ale şoimilor şi mai ales cu coada subţire şi lungă.
Cand trece în zbor întins, bate repede din aripi, plutind scurt între seriile de bătăi de aripi.
Rar zboară la înălţime mare, de obicei rămane aproape de varful copacilor, sau trece jos, razant cu pămantul.
Atacurile lui sunt totdeauna năpraznice şi încearcă să-şi surprindă victima furişandu-se în apropierea ei. Porumbeii devin neliniştiţi căci îl simt şi ei de departe.
El vine însă ascuns ca săgeata, cotind pe după copaci, clădiri, aproape de pămant, apare deodată, loveşte, prinde şi apoi pleacă.
De multe ori goneşte pe sus stolul de porumbei, înhăţandu-şi victima asupra căreia se aruncă fulgerător, cu vajairi de aripi, pe care le auzim de departe, îl trădează şi ciorile şi randunelele, care se iau după el cu mare scandal şi alai.
Porumbarul cuibăreşte în păduri, cuiburi îndesate cu fire de iarbă, de paie, cu muşchi.
-ŞOIMUL CALATOR (Falco peregrinus).
Acesta a fost socotit, deasemenea, stăpanul văzduhului, avand simţurile deosebit de fine.
Zborul lui este uimitor de rapid, cu mişcări surprinzătoare, neaşteptate, ochiul care distinge prada de la peste 10 km şi cu un simţ de orientare superior porumbeilor noştri, face din această pasăre o temută răpitoare a voiajorilor.
Prada lor este totdeauna vie.
Şoimul este în ţara noastră aproape tot anul, iar migrator numai atunci cand ţara se acoperă cu strat gros de zăpadă şi cand gerurile năpraznice fac ca prada şoimului să devină tot mai rară.
El atunci migrează spre Sud spre ţări mai calde.
La noi atacă porumbeii primăvara, toamna cand iernile sunt blande.
El se instalează în localităţile cu clădiri înalte, biserici de obicei (probabil că se roagă de „iertarea păcatelor”).
In mod sigur el se simte în siguranţă pe aceste locuri înalte.
De pe aceste baze, întreprinde atacurile sale asupra porumbeilor.
Sistemul folosit de soimul călător la vanătoarea de porumbei este pe cat de simplu pe atat de ingenios. Şoimul nu poate prinde porumbeii din curtea columbofilului, îi trebuie spaţiu ca să-şi desfăşoare atacul.
El se repede deci spre porumbei, simuland un atac, iar porumbeii, speriaţi, se ridică în slava cerului.
De acolo, sus, şoimul îşi alege uşor victima şi smulge din stol un porumbel.
Ciocnirea este puternică, iar prada, ameţită, este omorată în zbor cu o lovitură de cioc în ceafă.
Mii de porumbei preţioşi cad pradă acestui răpitor periculos.

Impartasiti prietenilor pe Facebook

Dusmanii porumbeilor-Pisica salbatica

Tudorache Nicolae — Sun, 02 Aug 2009 03:00:51 +0000

Pisicile sălbatice, care cresc în păduri pot provoca mari pagube porumbăriilor situate în imediata apropiere a acestor locuri.
Aceste pisici sunt mai mari ca cele domestice şi se deosebesc uşor de acestea căci au o coadă ca şi cum ar fi retezată, ea este vărgată, iar ultimul inel al cozii este dungat negru.
Acesta se găseşte la varful cozii.

Pisicile domestice de asemenea produc pagube pandind în preajma porumbăriilor şi prind cate un pui abia ieşit la zbor, care este mai neputincios de a se apăra, zburand din calea colţilor şi unghiilor ascuţite şi necruţătoare ale pisicilor.
Pe timp de iarnă se descoperă uşor locul pe unde eventual se strecoară pisica şi intră în porumbărie sau unde stă la pandă.
Urmele ei se disting uşor pe zăpadă.
Pe timp de vară se poate pune nisip mărunt în preajma porumbăriei pentru a putea descoperi urmele pisicii care se observă clar pe nisip.

Impartasiti prietenilor pe Facebook

Dusmanii porumbeilor-Jderul, Dihorul sau Nevastuica

Tudorache Nicolae — Sat, 01 Aug 2009 03:00:57 +0000

Animalele sălbatice.
Dihorii, nevăstuicile şi chiar jderii se strecoară cateodată în crescătorii, unde produc adevărate masacre la porumbei.
In asemenea situaţii trebuie să folosim stricnina în doză de 5 centigrame, în ouă de găină, pe jumătate golite de conţinut.
Nu plasaţi aceste ouă otrăvite în locurile respective decat seara şi aveţi grijă să le ridicaţi dimineaţa.

Impartasiti prietenilor pe Facebook

Dusmanii porumbeilor-Sobolanul

Tudorache Nicolae — Fri, 31 Jul 2009 03:00:46 +0000

Şobolanii produc multe pagube în special primăvara şi toamna.
Cu multă atenţie se poate scăpa de aceste răpitoare folosind curse şi momeli otrăvite, dar atenţie să nu se folosească painea, sau grăunţele, ca momeală, căci acestea pot fi ciugulite şi de porumbei.
In general aceste momeli otrăvite se pun în locuri inaccesibile porumbeilor (colţurile porumbăriei, boxe închise, etc).

Atacul şobolanilor la porumbei se observă uşor, căci ei fiind foarte sangeroşi şi stricători, procedează ca lupul la stană.
Nu se limitează la o singură piesă atacată ci fac multe victime, adevărate masacre distrugand mulţi porumbei într-o noapte cărora le mănancă creierul şi le sug sangele la gat.

Impartasiti prietenilor pe Facebook