» Inceputul meu

Inceputul meu-Ramona si Sorin

PV — Wed, 26 May 2010 02:00:35 +0000

Bunicul meu era un columbofil inrait, anul acesta a murit si au ramas vreo 250 porumbei, bunica i-a dat si au mai ramas 25, de acestia am grija eu si prietenul meu Sorin, 2 dintre ei sunt zburati in Polonia si Rusia.
V-am trimis niste poze ca sa imi dati un sfat daca sa ii tin sau ce sa fac, mentionez faptul ca eu nu prea ma pricep.
Multumesc !

Inceputul meu-Radu Vladut Marian

PV — Sat, 24 Apr 2010 02:00:42 +0000

Ma numesc Radu Vladut Marian si sunt din Curtea de Arges.
Am inceput aceasta pasiune in 2006, cand intr-o zi am fost pe la un prieten si a zis ca vrea sa imi arate porumbeii lui.
Am fost de acord si am mers sa-i vad.

Din acea clipa parca mi-au intrat la inima si am intrebat daca vinde, iar el a spus ca imi da o pereche cadou dar sa am grija de ei.
Zis si facut, i-am luat si am mers acasa sa le construiesc impreuna cu tatal meu cresctoria.
Peste nici un an de zile facusem 15 porumbei. Intr-o zi am mers la un columbofil din apropiere (2km) pe nume Radu Teodor si de atunci el m-a ajutat foarte mult si mi-a povestit tainele columbofiliei.
Mi-a dat 10 porumbei reproducatori din care si acum scot pui, m-a ajutat sa ma inscriu in 2010 si intr-un club columbofil numit Clubul Basarabilor.
As dori sa-i multumesc foarte mult pe aceasta cale.
Cam aceasta a fost povestioara mea in legatura cu inceputul pasiunii frumoase pentru aceste pasari.

Inceputul meu-Kertesz Richard

PV — Fri, 26 Feb 2010 03:00:57 +0000

Buna ziua !
Ma Numesc Kertesz Richard Andreas.
Am inceput aceasta pasiune pe cand aveam 10 ani, am mostenit-o de la bunicul meu, el crestea porumbei din rasele voiajori si kingi, dar din pacate acum are 69 de ani si nu mai creste porumbei.
Acesti porumbei sunt achizitionati de la domnul Petrescu Cristian.
Doresc la toti columbofilii celebrul “Vant In Pene !”

Poze

Inceputul meu-Manescu Adrian

PV — Tue, 22 Dec 2009 05:00:36 +0000

Buna ziua, ma numesc Manescu Adrian, am 17 ani si sunt din Com. Merisani, Jud.Arges si eu cred ca sportul columbofil este cel mai minunat sport.
La mine totul a inceput cand un prieten mi-a facut cadou o pereche de porumbei gutani.
Precizez ca nimeni din familia mea nu a mai avut porumbei pana atunci si nu aveam de unde sa stiu care sunt voiajori si care sunt gutani.

In timp am inceput si eu sa achizitionez porumbei voiajori a caror parinti au avut rezultate foarte bune.
In prezent nu mai am niciun gutan, ci doar voiajori.
In viata mea s-au intamplat si peripetii din cauza uliului care ataca mai mereu pe la noi prima data un porumbel list, mi l-a alergat si el de frica a dat peste 2 fire de curent si s-a curentat, mai precis si-a spart gusa.
In timp, el sa vindecat dar nu complet si intr-o zi a venit din nou uliul si culmea l-a alergat tot pe el si mi l-a luat, mi-a mai alergat un porumbel foarte drag mie si mi l-a lovit sub aripa dreapta, i-am pus antibiotice si tot ce mai trebuia, dar din cauza ca avea o lovitura foarte adanca sub aripa a murit peste noapte.
Cand am intrat in voliera si l-am vazut mort imi venea sa plang deoarece, asa cum am precizat, imi era foarte drag porumbelul.
Din acel porumbel aveam 2 pui, unul din ei mi l-a cerut un prieten si i l-am dat, iar pe celalalt l-am tinut eu (erau femele amandoua).
In luna noiembrie 2009 uliul mi-a luat si puiul din el.
Asta este, nu avem ce sa facem, trebuie sa acceptam fauna asa cum este.
Atat despre mine si succes la toti columbofilii si un sfat :
Ori ce ar fi NU VA LASATI DE SPORTUL COLUMBOFIL, este un sport foarte frumos !

Inceputul meu-Paul Costiniuc

PV — Mon, 21 Dec 2009 05:00:29 +0000

Readucem in atentia dumneavoastra, povestea inceputului relatata de D-l Paul Costiniuc mai acum ceva vreme si o incadram in aceasta categorie narativa:
Ma numesc Paul Costiniuc, data nasterii – 27.06.1948
Inginer militar pana in 1998 cand m-am pensionat.
Intodeauna mi-au placut animalele, dar am locuit la oras si nu mi-am permis decat pesti de acvariu.
Am considerat ca a tine un animal la bloc chiar de talie mica este un chin pentru el si o dovada de egoism din partea mea.
Nu voiam sa chinui o vietate pentru propria placere.

Deci mi-au placut animalele, nu m-au interesat pasarile pe care le consideram proaste si dezagreabile mai ales din cauza incontinentei lor cloacale.
Dupa iesirea la pensie am decis sa nu mai incomodez pe cei din activitate aglomerand traficul sau mijloacele de transport in comun, asa ca impreuna cu sotia, ne-am cumparat o casuta in comuna Saulia, jud. Mures.
Acum altele erau posibilitatile, mi-am procurat caine, pisici, am incercat sa cresc chiar si arici.
Fiind de profesie tehnica mi-am incropit un mic atelier intr-o fosta magazie unde mai surubaiam cate ceva.
La un timp am observat o pereche de randunele care frecventau atelierul meu ce statea pe timp frumos cu usa deschisa.
Isi construiau cuib pe una din grinzile din tavan.
Am incercat sa le deranjez cat mai putin si sa le observ cat mai mult.
Am ramas fascinat si uimit de priceperea si daruirea cu care si-au construit cuibul au clocit si au ingrijit puii.
Cel mai mult m-a impresionat grija cu care a hranit un pui mic, golas si slab care parea sortit pieirii.
Nu l-a lasat in plata Domnului, l-a pus pe picioare.
Le-am indragit foarte mult si as fi vrut sa nu ma mai despart de ele.
Sunt pasari migratoare si se hranesc din zbor cu insecte.
Intr-una din seri m-am pomenit ca urmaresc la TV un program “Razboiul Porumbeilor” era despre contributia porumbeilor voiajori la comunicatiile din timpul razboiului.
Am ramas impresionat de ce erau in stare aceste delicate si sensibile vietati. Conexiunea era gata, nu se pot creste randunele, dar se pot creste porumbei.
Nu am indraznit sa-i destanui sotiei, dar gandul acesta a inceput sa ma framante aproape continuu si sa-mi provoace chiar insomnii.
Pana la urma i-am marturisit chinul meu si hotararea de a creste porumbei voiajori care sunt niste pasari destepte, atasate, uimitoare.
A dat dovada de intelegere si a fost de acord.
Atat mi-a trebuit, aceasta problema a capatat prioritatea numarul 1.
Am reamenajat un cotet de pasari si am inceput sa caut cu nerabdare si infrigurare pe internet, pana am gasit un columbofil din judet ce s-a dovedit a fi un baiat de toata isprava si gata sa ma ajute cu porumbei, cu asistenta, cu tot ce am nevoie.
Acum incerc si eu primele satisfactii si emotii de columbofil.
Am inceput constructia unei voliere si am in plan un adapost adecvat.
Promit ca va voi tine la curent prin intermediul acestui site!

Inceputul meu-Grigoras Alin

PV — Sat, 19 Dec 2009 05:00:18 +0000

Salut, numele meu este Grigoras Alin, am 27 de ani, sunt din comuna Valea Mare, Sat Valea caselor, judetul Dambovita.
Inca de la o varsta frageda cand am inceput sa iau contact cu lumea din jur, si am inceput sa gust din placerile vietii care pana atunci parea lipsita de griji si oarecum prea monotona, am descoperit aceasta mare pasiune pentru porumbei si in special pentru porumbeii voiajori.
Primii pasi catre acest hobby i-am facut in curtea bunicilor unde varul meu mai mare crestea porumbei din placere si ca urmare am fost atras foarte tare de ei ca un magnet.

Odata cu trecerea timpului si ca urmare a inscrierii la scoala contactul cu ei a fost ceva mai redus din princina faptului ca eu locuiam in Gaesti iar porumbeii ii aveam la bunici la o distanta de 13 Km, fapt pentru care ii vedeam decat in week-end si atunci ma uita dumnezeu la ei stateam numai cu gatul lungit pe sus si cu ochii atintiti pe toate casele din zona unde erau porumbei fie ei de orice rasa, de obicei gutani.
La scurta vreme parintii mei au inceput costructia unei case in zona si atunci am inceput sa aduc porumbei de la diferiti prieteni, toate natiile, eram fascinat de ei, de fiecare data gaseam ceva interesant la ei care ma atragea ca un vartej sublim.
Odata cu avansarea locuintei am bagat porumbeii in pod care e foarte mare si spatios aveau tot ce le trebuia, insa vremea neprielnica m-a facut sa nu dau pe la ei cateva saptamani si s-au salbaticit cred, ori au plecat la vecini, nu stiu exact ce s-a intamplat cu ei, am plans, am injurat si am luat-o de la cap cu alti porumbei.
De data aceasta am strans in jur de 50 de porumbei si aveam 20 de perechi de oua, intr-o primavara a aparut o gaura in bazie si porumbeii disparuti in proportie de 80%, cineva (niste prieteni amabili) mi i-au furat stiind ca nu sta nimeni acasa.
O parte din ei s-au intors si eram foarte bucuros, am avut multe peripetii pe seama porumbeilor una dintre ele, cea mai hazlie a fost cand prin clasa a 4-a, m-am dus cu cativa colegi de clasa la un hambar de langa gara unde podul era plin de porumbei, eu fiind mai fricos am stat de paza colegii s-au urcat in pod si au coborat cu un sac plin de porumbei indesati, am fugit pana in fata blocului la mine si cand am deschis sacul in scara blocului ce sa vezi…. decat 2 porumbei supravietuisera inghesuielii, restul erau morti, i-am aruncat la tomberon si ne-am linistit cu ideea ca o sa mergem alta data sa mai luam altii.
A urmat o periada destul de lipsita de activitate columbofila deoarece am mutat porumbeii de la casa cea noua la bunici de unde dispareau frecvent, de multe ori ii lua uliul, pana cand parintii mei s-au stabilit la tara dupa ce au terminat casa de construit si am fost tare bucuros pentru ca aveam un sprijin de nadejde in persoana mamei mele care tin sa ii multumesc foarte tare pentru ca m-a sprijinit si m-a ajutat sa duc aceast hobby la bun sfarsit, ea avand grija de porumbei in perioada cat am lipsit de acasa, respectiv liceu, facultate, serviciu.
Facultatea am facut-o la Ploiesti, fiind la 100 de km de locuinta mea am avut ocazia sa intalnesc persoane columbofile deosebite din zona Prahovei, cu care m-am imprietenit si cu care pastrez stransa legatura si astazi.
Asadar am achizitionat porumbei de la ei si am inceput sa gust adevaratul gust al cresterii porumbeilor voiajori.
Am inceput sa ii antrenez, sa ii duc la distante destul de mari pentru a-i verifica, sa ii tratez, ceea ce pana atunci nu stiam foarte multe.
In anul 2007 mi-am costruit o noua voliera de 6/3 m, cu 3 compartimente: zburatori, pui si matca, mi-am achizitionat porumbei de valoare de la crescatori cunoscuti, fie din zona, fie din tara, unul dintre ei fiind domnul Puscoci Florin, un mare campion si un mare om care m-a ajutat si ma ajuta in continuare cu porumbei si sfaturi si tin sa ii multumesc tare mult, e un caracter deosebit, din com. Vedea Jud. Arges, prin intermediul lui am cunoscut multi columbofili de valoare.
Un alt episod s-a petrecut anul trecut cand la un zbor de Chelm, pe la ora 8:30 a poposit la mine un porumbel solzat, afara ploua marunt iar eu m-am urcat la porumbei sa ii hranesc deodata s-a pus pe trapa si a intrat, l-am luat in mana, i-am trecut seria pe agenda, i-am pus bilet de picior si dimineata urmatoare, la 6 l-am eliberat, pe la ora 12 ma suna un numar sa imi multumeasca ca porumbeul a ajuns acasa dupa o catastrofa la acel zbor de fond, el apartinand varului fratilor Marica, niste oameni deosediti din Craiova, cu care ulterior am infiripat o prietenie de la distanta si ulterior ne-am si vizitat reciproc, bine ca am eliberat foarte multi porumbei, insa aceste episoade din viata sunt cele care raman placute nu certurile si scandalurile.
Nu toti oamenii sunt incantati cand le vin porumbeii cu hartii de piciorus si prefera sa nu sune dar asta e orgoliul omului plin de bani, in fine, sincer nici nu ma intereseaza, sunt multumit ca mi-am facut datoria de crescator.
Din 2007 m-am inscris la clubul Stanuca Vasile din Gaesti cu un periplu de un an la clubul Eros Carboni tot din Gaesti de unde am revenit anul asta cu forte proaspete.
Rezultatele obtinute nu sunt foarte imsemnate de aceea nici nu vreau sa le enumar, sper ca de la anul, acestea sa fie cat mai multe si cat mai spectaculoase deoarece am achizitionat porumbei de marca fii, frati sau nepoti de campioni la fond, mare fond si maraton, in speranta ca asa o sa reusesc sa devin campion.
La multi ani si sarbatori fericite tuturor crescatorilor de porumbei indiferent de rasa si zona !

Inceputul meu-Mihai Gabriel

PV — Thu, 17 Dec 2009 05:00:37 +0000

Aceasta pasiune o am de cand ,,ma stiu,, , mostenind-o de la bunicul meu care crestea voiajori.
Am fost mereu fascinat de aceste pasari stand mereu pe langa bunicul meu si urmarind porumbeii pas cu pas am inteles ca porumbelul nu este doar o pasare oarecare ci una cu o inteligenta aparte.
De la o varsta foarte mica eram langa porumbei, ii cunosteam pe toti chiar mai bine decat bunicul, le pusesem nume, eu le puneam inele …mi-a placut.

Am trecut prin multe pentru acesti porumbei, nu de multe ori acestia au fost atacati de catre pisici de care, parca, nu mai scapam.
Avem un porumbel preferat, il botezasem Batranul.
Varsta nu i-o cunosteam, era foarte batran, cred ca eclozase prin 1993, 1994, cam asa.
Tineam la acest porumbel ca la ochii din cap.
In cele din urma, prin anul 2005, intr-o zi cand m-am dus sa vad ce fac porumbeii, am gasit porumbelul mancat aproape tot, din el nu a mai ramas decat piciorele cu inelul si cateva bucati din corp.
Eram distrus am plans de nervi, a 3-a zi dupa ce a fost mancat, am reusit sa prind pisica.
Dupa moartea bunicului meu in 2006, eu m-am ocupat de porumbeii acestuia care devenisera acum ai mei…..fiind la inceput nu am stiut prea multe iar porumbeii s-au imbolnavit si nu am mai putut salva nimic.
Am incercat din rasputeri cu medicamente, vaccin, dar din cei 50 de porumbei au mai ramas 2 si aceia vai de capul lor.
Asta a fost, pe atunci nu aveam cunostintele necesare.
Dar pas cu pas am invatat multe lucruri si in 2007 am achizitionat alti porumbei cu care am inceput zborurile.
Cam aceasta este povestea mea de inceput.
As putea sa mai detaliez, dar alte cuvinte cred ca nu isi mai au rostul.
“Vint in Pene ! ”

Inceputul meu-Serban Viorel

PV — Mon, 14 Dec 2009 03:00:05 +0000

Buna ziua, pasiunea mea este sportul columbofil, pasiune descoperita acum 15 ani de zile, abia in urma cu 3 ani incepand sa zbor in cadrul Asociatiei Columbofile 1 Mai si apoi Juventus Bucuresti.
Totul a inceput in copilarie, in momentul cand un vecin a lovit cu prastia un porumbel voiajor rosu, acesta din urma cazand la mine in curte.

L-am luat, l-am ingrijit pana ce acesta s-a refacut si i-am dat drumul cu biletel de picior, sperand ca a ajuns in cele din urma acasa.
Incurajat de acest eveniment, am decis sa achizitionez cativa porumbei oferiti de un crescator local si de aici a inceput totul.
Imi aduc aminte cu placere si caldura in suflet de aceste intamplari si consider ca orice lucru bun facut la momentul potrivit se intoarce de 10 ori mai bun mai tarziu.
Cu stima, Viorel.

“Inceputul meu”

PV — Sat, 12 Dec 2009 03:00:07 +0000

Inauguram azi o noua categorie denumita simbolic “Inceputul meu” in care sunt invitati toti columbofilii sa povesteasca in cateva randuri sau chiar pagini daca doresc si cat mai liric posibil, mai ales cu cat mai putine greseli de ortografie povestea lor cum a inceput aceasta frumoasa pasiune legata de cresterea porumbeilor.
Va astept cu povestile voastre pe email:pvoiajori.
Va multumesc pentru atentie si va promit ca le voi publica imediat ce le primesc in ordinea sosirii lor.