Salut, numele meu este Grigoras Alin, am 27 de ani, sunt din comuna Valea Mare, Sat Valea caselor, judetul Dambovita.
Inca de la o varsta frageda cand am inceput sa iau contact cu lumea din jur, si am inceput sa gust din placerile vietii care pana atunci parea lipsita de griji si oarecum prea monotona, am descoperit aceasta mare pasiune pentru porumbei si in special pentru porumbeii voiajori.
Primii pasi catre acest hobby i-am facut in curtea bunicilor unde varul meu mai mare crestea porumbei din placere si ca urmare am fost atras foarte tare de ei ca un magnet.

Odata cu trecerea timpului si ca urmare a inscrierii la scoala contactul cu ei a fost ceva mai redus din princina faptului ca eu locuiam in Gaesti iar porumbeii ii aveam la bunici la o distanta de 13 Km, fapt pentru care ii vedeam decat in week-end si atunci ma uita dumnezeu la ei stateam numai cu gatul lungit pe sus si cu ochii atintiti pe toate casele din zona unde erau porumbei fie ei de orice rasa, de obicei gutani.
La scurta vreme parintii mei au inceput costructia unei case in zona si atunci am inceput sa aduc porumbei de la diferiti prieteni, toate natiile, eram fascinat de ei, de fiecare data gaseam ceva interesant la ei care ma atragea ca un vartej sublim.
Odata cu avansarea locuintei am bagat porumbeii in pod care e foarte mare si spatios aveau tot ce le trebuia, insa vremea neprielnica m-a facut sa nu dau pe la ei cateva saptamani si s-au salbaticit cred, ori au plecat la vecini, nu stiu exact ce s-a intamplat cu ei, am plans, am injurat si am luat-o de la cap cu alti porumbei.
De data aceasta am strans in jur de 50 de porumbei si aveam 20 de perechi de oua, intr-o primavara a aparut o gaura in bazie si porumbeii disparuti in proportie de 80%, cineva (niste prieteni amabili) mi i-au furat stiind ca nu sta nimeni acasa.
O parte din ei s-au intors si eram foarte bucuros, am avut multe peripetii pe seama porumbeilor una dintre ele, cea mai hazlie a fost cand prin clasa a 4-a, m-am dus cu cativa colegi de clasa la un hambar de langa gara unde podul era plin de porumbei, eu fiind mai fricos am stat de paza colegii s-au urcat in pod si au coborat cu un sac plin de porumbei indesati, am fugit pana in fata blocului la mine si cand am deschis sacul in scara blocului ce sa vezi…. decat 2 porumbei supravietuisera inghesuielii, restul erau morti, i-am aruncat la tomberon si ne-am linistit cu ideea ca o sa mergem alta data sa mai luam altii.
A urmat o periada destul de lipsita de activitate columbofila deoarece am mutat porumbeii de la casa cea noua la bunici de unde dispareau frecvent, de multe ori ii lua uliul, pana cand parintii mei s-au stabilit la tara dupa ce au terminat casa de construit si am fost tare bucuros pentru ca aveam un sprijin de nadejde in persoana mamei mele care tin sa ii multumesc foarte tare pentru ca m-a sprijinit si m-a ajutat sa duc aceast hobby la bun sfarsit, ea avand grija de porumbei in perioada cat am lipsit de acasa, respectiv liceu, facultate, serviciu.
Facultatea am facut-o la Ploiesti, fiind la 100 de km de locuinta mea am avut ocazia sa intalnesc persoane columbofile deosebite din zona Prahovei, cu care m-am imprietenit si cu care pastrez stransa legatura si astazi.
Asadar am achizitionat porumbei de la ei si am inceput sa gust adevaratul gust al cresterii porumbeilor voiajori.
Am inceput sa ii antrenez, sa ii duc la distante destul de mari pentru a-i verifica, sa ii tratez, ceea ce pana atunci nu stiam foarte multe.
In anul 2007 mi-am costruit o noua voliera de 6/3 m, cu 3 compartimente: zburatori, pui si matca, mi-am achizitionat porumbei de valoare de la crescatori cunoscuti, fie din zona, fie din tara, unul dintre ei fiind domnul Puscoci Florin, un mare campion si un mare om care m-a ajutat si ma ajuta in continuare cu porumbei si sfaturi si tin sa ii multumesc tare mult, e un caracter deosebit, din com. Vedea Jud. Arges, prin intermediul lui am cunoscut multi columbofili de valoare.
Un alt episod s-a petrecut anul trecut cand la un zbor de Chelm, pe la ora 8:30 a poposit la mine un porumbel solzat, afara ploua marunt iar eu m-am urcat la porumbei sa ii hranesc deodata s-a pus pe trapa si a intrat, l-am luat in mana, i-am trecut seria pe agenda, i-am pus bilet de picior si dimineata urmatoare, la 6 l-am eliberat, pe la ora 12 ma suna un numar sa imi multumeasca ca porumbeul a ajuns acasa dupa o catastrofa la acel zbor de fond, el apartinand varului fratilor Marica, niste oameni deosediti din Craiova, cu care ulterior am infiripat o prietenie de la distanta si ulterior ne-am si vizitat reciproc, bine ca am eliberat foarte multi porumbei, insa aceste episoade din viata sunt cele care raman placute nu certurile si scandalurile.
Nu toti oamenii sunt incantati cand le vin porumbeii cu hartii de piciorus si prefera sa nu sune dar asta e orgoliul omului plin de bani, in fine, sincer nici nu ma intereseaza, sunt multumit ca mi-am facut datoria de crescator.
Din 2007 m-am inscris la clubul Stanuca Vasile din Gaesti cu un periplu de un an la clubul Eros Carboni tot din Gaesti de unde am revenit anul asta cu forte proaspete.
Rezultatele obtinute nu sunt foarte imsemnate de aceea nici nu vreau sa le enumar, sper ca de la anul, acestea sa fie cat mai multe si cat mai spectaculoase deoarece am achizitionat porumbei de marca fii, frati sau nepoti de campioni la fond, mare fond si maraton, in speranta ca asa o sa reusesc sa devin campion.
La multi ani si sarbatori fericite tuturor crescatorilor de porumbei indiferent de rasa si zona !

Etichete: Inceputul meu