Pentru început spuneţi-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră.
Mă numesc Ghica Paul, locuiesc în localitatea Slatina judeţul Olt şi sunt de profesie medic primar ginecolog dr. în ştiinţe medicale şi aşa cum toţi oamenii au câte un hoby am şi eu încă din copilărie un hoby şi anume PORUMBELUL.

În copilărie eram atras de porumbeii de ornament care plăceau ochiului, ulterior fiind atras de porumbelul voiajor. Desigur pe tot parcursul vieţii am întâmpinat nenumărate obstacole în special în perioada liceului şi facultăţii deoarece eram plecat de la casa părintească unde îmi erau porumbeii. Reuşeam să-i văd din când în când dar pasiunea şi dragostea pentru ei nu mi-a încetat niciodată. În perioada adolescenţei îmi strângeam banii pe care îi primeam de la părinţii mei pentru a-mi cumpăra porumbei şi nimic altceva. Pe perioada facultăţii făceam economii din bani primiţi de la părinţi pentru a merge în piaţa Obor din Bucureşti să îmi achiziţionez porumbei călători în special tineret pentru a reuşi să îi obişnuiesc la casa părintească unde ţineam porumbeii bineînţeles rămâneam şi fără o parte din ei care plecau. După ce casa părintească a fost demolată s-a ivit o perioadă mai critică pentru că porumbeii s-au pierdut cu totul. Părinţii mei şi-au construit o nouă casă într.un alt loc iar eu am rămas o perioadă fără porumbei. A fost un moment psihic greu pentru că fără să vrei în perioade de linişte, reflexie sau chiar când citeşti ceva îţi aduci aminte din ceva din hobiul respectiv. După câteva periglinări în care nu am putut să refac columbăria din pricina serviciului Bucureşti-Craiova-Paris am întrerupt activitatea propriu zisă dar porumbelul mi-a rămas în suflet. Aceasta a fost o parte din începutul vieţii mele, după care m-am retras acasă asta întâmplându-se cam acum 25 de ani şi am intrat în legătură cu columbofilii existenţi care erau deja asociaţi cu ceilalţi din tot judeţul adică zona Caracalului Corabiei şi Balşului, erau deja asociaţi în cluburi iar la nivel de judeţ l-am găsit preşedinte pe Vasile Ion un bun columbofil cu o crescătorie şi o putere materială deosebită după care la 2-3 ani am urmat eu ca şi preşedinte. În toată activitatea mea columbofilă, deşi nu pot să spun că a fost una foarte extraordinară, am avut un principiu acela al unităţii, al colaborării şi al respectului reciproc. Pot să spun că acest principiu am reuşit să îl implementez în judeţul nostru pentru că unii columbofili care erau mai recalcitranţi au reuşit să aibe comportamente decente. Îmi aduc aminte de o situaţie când pentru a descoperi metodele prin care un columbofil încerca să ne fure la cronometrare am plecat de la o premiză logică, acel crescător îşi trimitea copilul la fiecare etapă la mine să vadă dacă mi-au venit porumbeii. Şi la un concurs de Brăila unde avem 300 km. copilul a venit la mine cam la 2 ore după ce fuseseră eliberaţi porumbeii să mă intrebe dacă mi-a venit ceva iar eu l-am minţit spunându-i că mi-au venit ştiindu-i că au ceva necurat în activitatea lor. La desigilarea ceasurilor vine cu 3-4 porumbei sosiţi în 2 ore de la 300 km., eu văzând acestea i-am spus că fură pentru că nu e posibil să vină porumbeii în 2 ore de la 300 km în situaţia respectivă. Desigur la un concurs am fost inopinant la el acasă şi l-am prins cu frauda şi l-am exclus 5 ani din viaţa sportivă. Acuma văd că a început să îşi revină şi s-a înscris din nou în asociaţia noastră. Deci, dacă vrei să fii corect şi să ai respect reciproc se poate. Aceasta este deviza mea şi cum vă spuneam se pare că şi prin acest caz care vi l-am relatat arată că se poate. Această asociaţie a fost o asociaţie unită până în momentul în care un columbofil din Caracal a fost prins furând la cronometru pe care desigur l-am exclus pe 5 ani iar după aceea am intrat relativ în normal. Dar după aceea s-a înfiinţat UCPR care i-a tentat pe columbofili cu cotizaţii mai mici, cu diplome şi alte premii iar în aceste condiţii Caracalul a dat startul migrării columbofililor către aceasta federaţie lucru care se menţine şi la ora actuală în Caracal, adică o parte din caracaleni pleacă spre profesionişti pe când toată Corabia, un club întreg s-a mutat la profesionişti. La un moment dat columbofilii dându-şi seama de nişte aranjamente care se petrec acolo în sensul inexactităţii locului de lansare şi premieri şi sosiri în masă a porumbeilor de la concursuri şi-au ridicat şi ei problema şi au văzut că sunt nişte enormităţi mai ales la cele două concursuri de Moscova cu o distanţă aeriană aproximativă de 1500 km. unde mai mult de jumătate din porumbei au sosit la columbării. Belgienii şi olandezii ar sări în sus să vadă că o etapă de Barcelona cu distanţe maxime de 1200-1300 km. ar fi făcută praf de o etapă de Moscova, un pseudoconcurs care exprimă o stare de spirit rea a conducătorilor respectivi. Nu aş vrea să comentez prea mult dar totuşi noi am rezistat ca nişte amatori deşi nu îi văd pe ei nişte profesionişti, mai degrabă noi(FCPR) profesionişti şi ei (UCPR) amatori. Pentru că noi respectăm nişte reguli oarecum stricte şi o decenţă a concursului.Şi totuşi cu 20 de ani în urmă când am preluat conducerea judeţului nostru eram cam 50 de membri iar la ora actuală suntem peste 180. Constatăm în ultima perioadă un flux deosebit al tinerilor care devin membrii columbofili şi am încecat ca şi o cloşcă să îi strângem pe lângă noi cei cu experienţă. În ultima perioadă însemnând ultimul an de concurs am avut relaţii frăţeşti cu reprezentanţii şi columbofilii judeţului Dolj şi am făcut ani dearândul concursuri împreună până când anul trecut nişte interese poate meschine susţinute de columbofili de vază din Bucureşti au făcut ca această colaborare să se rupă, ca şi atare concursurile de anul acesta au fost de o mai proastă calitate. Vă pot spune că sunt peste 30 de ani de când este înfiinţată asociaţia columbofilă locală. Dacă la început erau cluburile complet separate, nu exista această unitate ulterior ea s-a cristalizat şi zic eu nu au întârziat nici rezultatele. Despre mine aş putea să vă spun că porumbelul reprezintă pentru mine o relaxare, o linişte şi poate aşa mi s-a părut mie că după ce stau puţin printre porumbei parcă pot să lucrez la profesia mea cu mai multă forţă. Nu am alergat niciodată după rezultate excepţionale dar pot să spun că mi-au plăcut totuşi atunci când ele au existat. Sunt adeptul curselor de mare distanţă. Dacă am reuşit câte ceva am reuşit cu porumbei foarte buni pentru că timpul pentru mine a însemnat un impediment fantastic în sensul că eu trăiesc de pe urma profesiei nu de pe urma porumbeilor, ei trăiesc de pe spatele meu, aşa că nu mi-am neglijat niciodată profesia şi de porumbei mă ocup mai puţin dar având în vedere calităţile lor mi-au adus o mulţumire sufletească cât de cât şi aş vrea să dau câteva exemple de porumbei pe care i-am îndrăgit.Însă înainte aş vrea să enumăr câţiva concurenţi de soi ai judeţului nostru cum ar fi Şerbănescu Eugen, Vasile Ion care au participat la olimpiade cu porumbei la categoria standard şi pe campionul naţional la categoria Fond şi Fond palmares cu acelaşi porumbel în anul 2000 respectiv 2001 Toloş Ion. Aş vrea să precizez că cel mai mult am înndrăgit porumbeii de linie Pier Dordin alături de JULES Rijchard şi Jos Thone.
Iată câteva serii de porumbei îndrăgiţi de mine alături de rezultatele lor:
O femelă cu seria de inel 3 din anul 1989, mare concurentă de viteză în anul 1992 a ocupat locul I pe ţarăla categoria viteză iar locul II a fost ocupat tot de o femelă de-a mea cu seria 175016 şi împreună aceste două femele au participat la olimpiada din Las Palmas din anul 1992. O altă femelă cu seria 11 din anul 1991 cu origine Dordin care avea o constituţie mai masivă a participat în lotul naţional datorită rezultatelor bune obţinute şi datorită aspectului masiv la categoria Standard în olimpiada de la Bassel. Am beneficiat în acea perioadă de serii mici la porumbei datorită contribuţiei mele la fabricarea inelelor de aici trăgându-se seriile mici de la inele. Femela cu seria 380629 din 2006 la concursul de yarling, tineret din anul 2007a ocupat locul I Fond Tineret pe asociaţie, locul 10 Fond Maraton Tineret Naţional şi locul 43 Fond Tineret Naţional o femelă de linie Jos Thone. În acelaşi an femela 380652 din 2006, tot la tineret a ocupat locul II pe asociaţie la Fond Tineret şi locul 100 Fond Tineret Naţional. O parte din porumbeii mei de un an participă la toate fondurile şi maratoanele din an inclusiv la etapa de Varşovia cu distanţa aproximativă de 950 km. Aici s-ar mai putea adăuga şi alţi porumbei care au făcut rezultate în alte crescătorii desigur porumbei proveniţi de la mine.

De Vlad Fildan (Site personal)

Etichete: Interviu