Sărurile minerale ajută la mărirea rezistenţei şi forţei porumbelului, prelungirea „formei” şi sunt de o importanţă capitală în lumea columbofilă.
Fiecare element celular al porumbelului posedă o mineralizare proprie.
Printre principalele săruri ce participă la construirea scheletului este cazul de a cita în primul rand clorura de sodiu (sarea de bucătărie), fosfaţii de calciu, magneziu, sulful, sodiul, fosforul, fierul, potasiu, carbonaţii alcalini, siliciu, etc.

Sulful şi fosforul fac parte din molecula albuminoidă şi din elementele pur minerale sub formă de sulfat şi fosfaţi.
Carbonaţii alcalini se găsesc în toate ţesuturile, porumbeii le asimilează din cereale şi apă şi se produc de asemenea şi în organism prin oxidarea sărurilor în acizi organici ca citraţii, tartraţii şi malaţii.
Siliciul. Se întalneşte în toate părţile osoase, pene, epidermă, sange, etc.
El este furnizat tot de cereale şi apă, precum şi din prundiş (nisipul de rau).
Aceasta explică faptul pentru care porumbeii preferă nisipul, care uşurează nu numai digestia, dar care ajută la recuperarea pierderilor suferite.
Potasiul. Porumbeii tineri, în curs de creştere au nevoie de el în mare măsură, sărurile de potasiu aduc mari servicii împotriva deranjamentelor de stomac, manifestărilor artritismului, etc.
Lămaile şi mai ales cărbunele de lemn conţin mult potasiu.
Sulful. Pana pentru a se forma are nevoie de mare cantitate de sulf.
Ea se găseşte în salată, seminţe de floarea soarelui, grau.
Sulful este laxativ, expectorant şi ajută mult în cazurile de difterie, artrită şi în toate afecţiunile epidermice.
El poate fi administrat în pietriş, sau altă compoziţie asemănătoare.
Printre principalele elemente ce intră în compoziţia oaselor penelor şi ouălelor, mai sunt calciul şi acidul fosforic.
Sărurile de calciu ajută la compoziţia oaselor, formarea penelor şi ouălelor, diferitelor combinaţii din ţesuturile musculare, nervilor şi globulelor sanguine.
In concursuri porumbeii pierd o mare cantitate de fosfat de calciu, care trebuie înlocuit, înlocuirea se face prin glicero-fosfatul de calciu, care este asimilabil şi are o acţiune favorabilă asupra porumbeilor.
De reţinut este faptul că pana conţine 85% materii azotate şi fosfatate în timp ce oul nu conţine decat 12%.
100 g pene conţin tot atatea materii azotate şi fosfatate cat 600 g ouă.
Oasele şi penele datorează deci marea lor soliditate fosfatului de calciu, care combate slăbiciunea osoasă, diareea, anemiile, năparlirea defectuoasă tulburări în digestie, pierderea forţelor.
Porumbelul trebuie să aibă zilnic raţie de fosfat de calciu, care îl procură din alimente bogate în aceste săruri minerale (ovăz, grau, secară, etc).
Ca şi glicero-fosfatul de calciu, rolul glicero-fosfatului de magneziu, sodiu şi potasiu este primordial în dezvoltarea organismului.
Lipsa lor se resimte în sănătatea porumbeilor.
Fierul este prototipul medicamentului tonic şi reconstituant prin excelenţă.
El este întalnit în carnea musculară, nervi, cartilagii, albumina oului, epidermă şi în special în penele porumbeilor.
El ajută la reconstituirea hemoglobinei.
Porumbeii iau fierul din cereale (secară, orz, ovăz, grau, etc) şi prin apă.
Dacă porumbeii sunt într-o stare de moleşală, anemici, cu o năparlire rea, dacă caronculele sunt decolorate, dacă gatul este palid gălbui, dacă organismul este fără forţă, se datoreaza faptului că sangelui îi lipseşte fierul.