“Un fapt mai putin obisnuit, dar nu necunoscut, este ca, de-a lungul timpului, porumbeii s-au numarat printre cei mai buni spioni. Avand abilitatea de a da din aripi in timpul zborului cu o frecventa de pana la 10 ori pe secunda, porumbeii de curse pot zbura chiar si 16 ore fara odihna. Acest lucru nu a ramas neexploatat de catre armata.

Serviciile britanice de spionaj au avut, la sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial, un plan secret de dresare a porumbeilor pentru a zbura spre tinte inamice, transportand cantitati mici de explozibil sau arme biologice. Spionajul britanic a infiintat chiar asa-numitul „Comitet al porumbeilor“, care trebuia sa stranga si sa pastreze informatii pretioase obtinute in timpul dresarii pasarilor pentru a duce mesaje. Documentele Sectiei de informatii a Biroului de razboi, recent declasificate din Arhivele Nationale, avertizau ca „activitatea de cercetare asupra porumbeilor nu va stagna“ si, in cazul in care Marea Britanie nu va continua experimentele, „alte puteri o vor face“. Printre experimente se numara si cel de antrenare a porumbeilor pentru transportul de explozibil catre tintele inamice. Mai mult, comandorul de aviatie W.D.L. Rayner a sugerat inserarea unui „agent biologic“ in explozibil. Acesta credea ca astfel de idei revolutionare pot modifica modul de lupta si a beneficiat de un oarecare sprijin chiar din partea directorului MI6 din timpul razboiului, Sir Stewart Menzies.

Tot in cel de Al Doilea Razboi Mondial, porumbelul calator „Gl Joe“ a salvat peste 1000 de soldati aliati intr-o singura misiune! El a fost decorat cu Medalia „Dickin“, echivalent, pentru animale, al Distinctiei „Crucea Victoria“. In pofida focurilor inamice, porumbeii mesageri au avut o rata de succes de 98% in misiunile ce le-au fost incredintate.